Esti aici:--Au musulmanii permisiunea de a ucide, sau de a se sinucide? Ce cred musulmanii despre avort?

Au musulmanii permisiunea de a ucide, sau de a se sinucide? Ce cred musulmanii despre avort?

Un adevărat musulman este împăcat cu sine și cu statutul său în univers, datorită conștientizării faptului că el nu este nicidecum doar o particulă infimă lipsită de valoare într-o existență accidentală sau o creatură nesemnificativă, fără scop și fără niciun rol de îndeplinit în această viață. El știe că este un slujitor ales al lui Dumnezeu, deținând o poziție de onoare, încredere, favorizare și responsabilitate. El este convins de perfecțiunea Domnului său, cunoașterea cuprinzătoare a Acestuia și înțelepciunea, dreptatea și îndurarea Lui absolute. El știe că nimic nu este creat fără scop și că binefacerile și binecuvântările lui Dumnezeu sunt infinite și depășesc capacitatea umană de percepție.

Islamul subliniază valoarea vieții umane. De asemenea, ne învață că nu trebuie să deznădăjduim în privința milei lui Dumnezeu și să recunoaștem că ceea ce ne este destinat este întotdeauna benefic într-un fel anume, chiar și atunci când ni s-ar părea contrariul. Suportarea durerii, a disconfortului sau a greutăților prin acceptarea celor predestinate de Dumnezeu aduce beneficii musulmanului în Viața de Apoi și sporește răsplata acestuia. Profetul Muhammad a spus: “Nicio oboseală, epuizare, îngrijorare, durere, suferință sau rău nu-l atinge pe un dreptcredincios în această lume, nici măcar un ghimpe care îl rănește, decât fiindu-i iertate prin aceasta de către Dumnezeu o parte din păcatele sale.” [Bukhari și Muslim]

Sinuciderea indică o formă de nerăbdare și lipsă de încredere în Dumnezeu. Ea este astfel interzisă musulmanilor și considerată a fi una dintre păcatele majore și care va fi supus Voii lui Dumnezeu în Ziua Învierii; El îl poate ierta, sau îl poate pedepsi pe cel care a comis acest act.

Așa-numitele omucideri din îndurare se află, de asemenea, sub aceeași considerare. Deși este permisă prescrierea medicamentelor care sa le aline durerea celor aflați în faza terminală de boala sau grav răniți, nu este permisă utilizarea sau administrarea medicamentelor cunoscute a provoca moartea imediata sau mai întârziată. Un principiu de bază al Shari’ei islamice este acela că un rău nu poate fi înlăturat de altceva la fel de dăunător ca și el, astfel încât nu este permisă utilizarea medicamentelor care vor provoca un rău mai mare decât boala în sine, în speță uciderea unui om, fără un motiv just și legal.

În ceea ce privește avortul, în Islam este interzisă încetarea unei sarcini, în orice moment al acesteia, cu excepția cazului în care există un motiv justificat și urmând foarte clar anumite limite foarte precise. În cazul în care sarcina se află în primele patruzeci de zile și eliminarea acesteia servește unui scop legitim sau duce la împiedicarea unui rău, atunci acest lucru este permis. Teama, însă, privind anumite dificultăți în creșterea, îngrijirea și educarea copiilor sau convingerea cuplului că au deja suficienți copiii nu este o justificare acceptată pentru un avort.

După patru luni, întreruperea de sarcină este strict interzisă, cu excepția cazurilor în care un grup de specialiști de încredere decide că menținerea fătului în pântecele mamei sale va duce la consecințe medicale grave sau îi va amenința viața. Chiar și atunci, avortul poate avea loc numai după ce toate mijloacele de eliminare a pericolului și de menținere a fătului în viață au fost epuizate. În acest caz, concesiunea care permite avortul este făcută pentru a evita pe cel mai mare dintre două rele sau pentru a servi pe cel mai mare dintre doua beneficii.

2018-01-15T09:44:57+00:00