Esti aici:--De ce musulmanii cer ca relațiile sexuale ilicite să fie pedepsite atât de sever?

De ce musulmanii cer ca relațiile sexuale ilicite să fie pedepsite atât de sever?

După cum s-a menționat deja anterior, pedeapsa în Islam are un scop social, și anume acela de a descuraja pe alții să comită același tip de infracțiune. În zilele noastre oamenii, și în special occidentalii, se opun pedepsei islamice pentru preacurvie și adulter, considerând-o mult prea dură sau disproporțională în raport cu infracțiunea. O problemă de bază este diferența în standardele prin care se măsoară gravitatea unei infracțiuni.

Perspectiva occidentală a relațiilor bărbat-femeie este, de obicei, aceea a permisivității, care acceptă relațiile extramaritale și ilicite ca fiind normale. Există o preocupare în expansiune pentru mai mulți bani, mai mult confort, mai multă plăcere, și, în special pentru plăcerea fizică. Cele mai frecvente victime ale unui comportament sexual iresponsabil sunt familiile și, în special, copiii.

Islamul privește relațiile sexuale în afara căsătoriei ca pe o problemă deosebit de gravă, deoarece acestea destabilizează familia și contribuie astfel la degradarea întregului sistem social. Islamul promovează protecția familiei prin impunerea unor pedepse severe pentru faptele care amenință baza acesteia. Aceste pedepse sunt aceleași pentru bărbați și femei și numai o guvernare islamică legitimă are dreptul să le pună în aplicare.

Mai mult, pedepsele prescrise sunt doar un aspect al unui sistem complet care, pe lângă faptul că pune obstacole prohibitive în calea relațiilor ilegale, încurajează și facilitează căsătoria legală. În cazurile confirmate de incompatibilitate sau nesatisfacere, cei doi parteneri pot cere separarea, permițând astfel fiecăruia să caute o uniune mai armonioasă. În plus, musulmanii, atât cei căsătoriți, cat și cei necăsătoriți, sunt instruiți în ce privește îmbrăcămintea și comportamentul adecvat în orice moment. Intimitatea trebuie respectată și situațiile compromițătoare evitate în mod strict, ca o forma de supunere față de Dumnezeu. În sfârșit, pedeapsa prescrisă este suficient de severă pentru a descuraja pe oricine ar putea să dorească încă să comită această faptă.

Orice caz care vine în fața instanței judecătorești pentru a fi judecat trebuie cercetat temeinic și adecvat pentru a satisface toate cerințele legii islamice. Condamnarea presupune unele condiții stricte, foarte greu de îndeplinit, și depinde de îndeplinirea uneia dintre cele două cerințe:

• Recunoașterea repetată și persistentă a infractorului, care trebuie să se dovedească a fi la vârsta responsabilității penale, sănătos din punct de vedere mintal, conștient de interdicția divină a acestei fapte și să fi comis respectivele acte în cunoștință de cauză și la libera sa alegere. Cea mai mică îndoială cu privire la oricare dintre aceste chestiuni împiedică acceptarea mărturisirii. În plus, un adulter căsătorit trebuie sa fie implicat legal într-o căsătorie consumată, iar partenerul nu trebuie să prezinte niciun fel de defecte fizice, care ar putea împiedică o relație de cuplu normală. În plus, oamenii nu sunt încurajați să-și mărturisească păcatele, ci, mai degrabă, ei ar trebuie să se căiască la Dumnezeu în taină.

• În lipsa recunoașterii faptei, condamnarea nu se poate executa decât dacă patru martori musulmani de încredere, cunoscuți pentru onestitate și comportamentul lor drept, depun mărturie că au văzut respectiva interacțiune în desfășurare. Nu este suficient ca un cuplul să fi fost văzuți împreună, chiar dacă partenerii ar fi fost dezbrăcați și într-o îmbrățișare. Declarațiile martorilor trebuie să fie unanime cu privire la timp, loc și alte detalii; altfel, cazul va fi respins. Aceasta înseamnă că, în realitate, pedeapsa este rareori executată și servește îndeosebi ca un factor de descurajare. Ca o măsură de precauție suplimentară, oricine face o astfel de acuzație fără a putea îndeplini aceste condiții este supus unei pedepse severe.

Orice guvern în care se aplică legislația shari’ah trebuie să instituie justiția ca o valoare de bază în toate chestiunile, astfel încât mediul social și cultural sa fie propice tuturor membrilor săi pentru a trai o viață dreaptă și morală. Numai după ce aceste condiții au fost îndeplinite, un guvern are dreptul să pună în aplicare sancțiuni pe teritoriul său.

2018-01-15T09:50:52+00:00